Crosul de Noapte | Aegon – ediția a 10-a a intrat în rândul competițiilor sportive care acceptă și încurajează participarea sportivilor cu deficiențe de vedere. La fel ca la Wizz Air Marathon, meritul principal revine celor de la Runners Club care fac o treabă extraordinară încurajând sportul în general și alergarea în special, respectiv lui Florentin Rădulescu de la Asociația „Pontes”, care reprezintă interesele persoanelor cu deficiențe de vedere, el însuși sportiv.
Încet, încet, Clujul și România intră în rândul țărilor care permit și încurajează participarea la competiții a nevăzătorilor și asta e absolut lăudabil și admirabil.
După experiența foarte plăcută de la Wizz Air Marathon, eu și cu Alin, am participat din nou împreună la o competiție de alergare, tot la proba de 10 km. De data aceasta a fost ceva mai dificil, deoarece cursa a avut loc seara târziu, Alin lucrând toată ziua, în picioare, la Clinica de Ortopedie, acuzând totodată niște dureri destul de puternice de spate.
Dar nu ne-am lăsat și am încheiat toate cele 5 ture de câte 2 km din Parcul Central, chiar dacă cu un timp puțin mai slab decât cel de la Wizz Air Marathon.
La fel ca noi au făcut „cuplurile” nevăzător-văzător formate din Florentin Rădulescu și Nina Suciu, respectiv Gruia Velicu și Smara Suciu (dar cu rezultate mult mai bune 🙂 ). Subliniez aici că Smara e cea care a venit inițial cu ideea că am putea să participăm în formula asta de pilot-copilot și la Crosul de Noapte.
Trebuie să menționez din nou grija celorlalți alergători față de noi, încurajările constante adresate în mod expres lui Alin și atenția organizatorilor față de protecția noastră (a fost anunțată în mod repetat participarea noastră la competiție, respectiv faptul că nu ar fi indicat ca alți alergători să încerce să treacă printre noi pentru a ne depăși… 🙂 noi fiind „conectați”).
Mulțumim tuturor!
Mă bucur că au ajuns fotografiile mele la tine pe blog!
Keep it going!
🙂 Mulțumim mult pentru ele, Darius!