Am prieteni alergători, înotători, cicliști sau oameni care încă se gândesc pe ce sporturi să se concentreze și cărora li se pare neverosimil să ia în considerare ipoteza parcurgerii unui triatlon.

Cam așa eram și eu acum vreo 2 ani… Cu bicicleta mă dau de când eram mic, dar niciodată de performanță, de înotat, am învățat să înot dar nu eram capabil să fac o lungime de bazin în stil craul, iar de alergat, 4 kilometri mi se părea o distanță uriașă! Doar baschet ce mai jucam, dar acolo nu ai nevoie de anduranță. Acolo trebuie doar să sprintezi uneori, ca la fotbal, și orice meci se termină în maxim 2 ore… (Să amintesc că am și fumat ca turcul vreo 10 ani? Nu, nu mai amintesc… 🙂 )

Am gustat pentru prima dată ideea de triatlon în 2016, când am participat la ștafetă, la Triatlonul de la Tarnița: adică eu am făcut doar proba de bicicletă, o bună prietenă, Carmen Bonaci a făcut proba de înot și Nicu Nistor, proba de alergare. Echipa noastră, „Portocala”, a scos un timp decent – deși eu făcusem pană pe față și am pedalat ultimii 6 sau 7 kilometri cu roata din față pe jantă.

 

Iar acum, în 2018, l-am făcut tot (înot+bicicletă+alergare), singur, în 3 ore și 40 de minute (la peste o oră de locul 1, dar nu cred că asta contează). Într-adevăr, în ultimii 2 ani m-am mai antrenat, mai ales pentru alergare și înot. Dar ideea e că se poate. Pornind aproape de la zero.

 

Dacă îți place cât de cât să faci mișcare și vrei să bifezi și tu ceva ce nici măcar nu visai să-ți treci în bucket list, îți împărtășesc aici ce am învățat eu din experiență despre fiecare probă în parte:

1. Înot

Înotul este probabil proba la care sunt cel mai slab. Dar chiar și așa am reușit să ies din apă, după 1500 de metri de înot în lacul Tarnița, în vreo 35 de minute, ceea ce e decent.

Ce cred că este esențial? Să înveți să respiri! După ce am învățat să respir cum trebuie, atât pe stânga cât și pe dreapta, în scurt timp și cu relativ puține antrenamente am ajuns să pot face 30 de lungimi de bazin olimpic (adică 1500 de metri), doar în stilul craul și fără să mă opresc (înainte nu puteam face nici măcar o lungime!). Respirația e cheia. Mușchii și tehnica influențează viteza, e adevărat, dar ca să poți rezista să înoți pe distanța asta nu ai nevoie decât să înveți să respiri. Și încă ceva: deși lacul poate părea mai puțin „prietenos” decât o piscină, adevărul e că – având densitatea apei ceva mai mare – e mai ușor de înotat pe lac, decât într-un bazin cu clor.

Echipament

Pentru că vremea e tot mai impredictibilă și nu ai de unde să știi ce temperatură va avea apa în ziua concursului, e bine să ai un costum de neopren în care să înoți: îți ține cald și îți dă și flotabilitate suplimentară pe apă. În funcție de temperatura apei, organizatorii pot decide 3 situații: costumul de neopren să fie obligatoriu, să fie la latitudinea concurenților dacă îl poartă sau nu ori să fie interzis (când temperatura apei e prea mare există riscul de supraîncălzire din cauza efortului). Oricum, e bine să fii pregătit/ă.

Pe lângă asta, mai ai nevoie de cască și de ochelari de înot, pentru protecția ta.

2. Bicicletă

Aici trebuie doar să știi să te dai pe bicicletă și să ai o bicicletă bună. Învață să folosești vitezele, să ai o postură corectă pe șa și totul va fi în regulă. Aici la Tarnița, la proba de bicicletă, diferența de nivel e destul de mare: 690 de metri raportat la o lungime a traseului de 30 de kilometri. Deci, la un moment dat e posibil și probabil să fie mai eficient să mergi pe lângă bicicletă. Dar când faci asta, pe marginea drumului vei găsi tufe de zmerură ca să-ți îndulcească urcarea. 😉

Echipament

Frânele și greutatea cred că sunt cele mai importante lucruri. Iar în funcție de suprafață îți alegi și cauciucurile. Aici la Tarnița aproape tot traseul e pe drumuri forestiere cu gropi, noroi, bălți și pietriș. Dacă traseul e pe asfalt, îți poți alege cauciucuri subțiri ca să reduci la minim frecarea.

La toate concursurile ce implică probe de ciclism, e obligatorie casca de protecție.

3. Alergare

Poate te va surprinde că zic asta, dar tot respirația e cheia. După cum spuneam, acum 2 ani, 4 kilometri (adică 10 ture pe pistă) mi se părea enorm. Era efectiv greu. Apoi, într-o zi, am zis hai să alerg 8 kilometri, cât de încet vreau, oricât de încet, doar să-i termin. Și i-am terminat. Într-un timp uriaș binențeles. Dar după încă câteva antrenamente, am ajuns să alerg cei 8 kilometri în același ritm în care inițial făceam 4!!! Îți dai seama că nu mi s-ar fi putut dubla mușchii în 2 luni! Deci totul e legat de respirație și de psihic! Mi-am propus să fac 4, am făcut 4. Mi-am propus 8, am făcut 8. Noi spunem corpului nostru ce așteptări avem de la el și creierul nostru va găsi soluții! Oricât de imposibil ni s-ar părea inițial. Eu sunt dovada vie! 🙂

Deci se poate. Distanța olimpică de la triatlon, la proba de alergare e 9 sau 10 kilometri. Cu puțin antrenament, devine floare la ureche. Aici la Tarnița, și diferența de nivel e mică.

Echipament

Încălțăminte comodă și ușoară.

De ce triatlon?

Pentru că e interesant. Nu te plictisești. Îți folosești tot corpul. Îți dezvolți aptitudini pentru toate cele trei probe. Devii mai complet ca sportiv. Îți îmbunătățești punctele slabe. Devii mai sigur pe tine. Mai conștient de ce ești capabil.

Iar un astfel de triatlon, cum e cel de la Tarnița, cu peisaje absolut superbe, aer curat și miros de pădure e o experiență sublimă pe care vei dori apoi să o repeți chiar și în afara concursului, ai să vezi! 😉