Întrebare: Fotojurnalism sau fotografie de nuntă?
Răspuns: Exact la mijloc! 😉
Un curent spune că fotograful trebuie să privească nunta ca pe o tradiție pe care o documentează. Aproape antropologic. Trebuie să anticipeze derularea evenimentelor dar să nu intervină deloc. Trebuie să surprindă trăirile – indiferent de natura lor – așa cum apar spontan, firesc și să imortalizeze tot ce are relevanță în raport cu ansamblul și cu semnificația evenimentului. Să nu prelucreze aproape deloc fotografiile, scopul fiind de a surprinde și reda realitatea, nu de a o altera sau de a o cenzura.
Avantaje:
-
A&V, Iulie 2017, Foto 2 surprinderea de momente autentice, reale, neregizate
- valoarea antropologică, documentară, dincolo de cea personală, a fotografiilor realizate
- libertatea creativă, artistică și posibilitatea impunerii viziunii personale asupra reflectării evenimentului
- lipsa presiunii conformării unui cadru/scenariu prestabilit („firul roșu” al evenimentului se raportează doar la relevanța socială).
Nu voi enumera dezavantajele pentru simplul motiv că nu mă interesează. 🙂
Un alt curent spune că fotograful trebuie să ofere clienților săi fotografii care să respecte niște standarde clare de calitate și compoziție. Că trebuie să scoată la suprafață trăirile, trebuie să găsească metodele de a aduce pe senzorul aparatului emoții si stări pe care de cele mai multe ori, instinctiv, oamenii le maschează, le ascund (din o mie de motive corecte ori subiective). Fotograful trebuie să fie un bun psiholog și să le ofere mirilor și nuntașilor o oglindă a celor mai profunde, frumoase, autentice emoții. De aceea îi provoacă, îi incită, îi pune să se joace, îi activează, îi aduce în situații în care să se exprime deplin și fără inhibiții.
Avantaje:
- „obligă” oamenii să iasă din cochilia lor socială și să-și manifeste personalitatea, trăirile
-
A&V, Iulie 2017, Foto 3 nu ratează niciun moment important și le fotografiază „din linia întâi”, prioritizând clar protagoniștii
- creează niște amintiri directe, personalizate, din prim-plan, în care unicitatea mirilor, nașilor, părinților – „star”-urilor evenimentului – este valorizată, prețuită, recunoscută și redată
- impune o rigoare, o ordine, un „fir roșu”, în desfășurarea și reflectarea evenimentului în acord cu opțiunile, dorințele și credințele mirilor.
Nici aici nu mă prea interesează dezavantajele. 😛
Ce vreau eu?
Evident: Să combin avantajele ambelor orientări fotografice!
Pare dificil, știu. Unele lucruri par că se exclud între ele. Tocmai de aceea e o provocare frumoasă, reală și pentru care merită să lupți. Merită să îmi pun la bătaie toată inteligența și imaginația pentru a oferi mie, unor oameni care se iubesc și lumii avantajele ambelor abordări.
Calea de mijloc, de echilibru, e întotdeauna cea mai grea, cea mai fragilă, cea mai greu de atins și de menținut. Dar e cea care oferă cele mai mari satisfacții, împliniri. Acolo merg, acolo tind, acolo este ceea ce vreau să ofer!
