Spre deosebire de programul „Prima casă”, unde ai de muncit „după” ce ai luat casa, la „Primul maraton” ai un pic de muncit „înainte”. 🙂

În 15 Aprilie 2018, am alergat, pentru prima dată în viață, fără întrerupere, fără pauză, pe asfalt, prin Cluj-Napoca, la Wizz Air Marathon 2018, 42 de kilometri! Mi-a luat 4 ore și 25 de minute. E un timp slab când te gândești la ce timp a scos kenianul de pe primul loc (2 ore și 31 de minute), dar satisfacția personală de a-ți depăși limitele și a termina un maraton e de neprețuit.

Nu m-am antrenat foarte mult, pentru că nu am putut lăsa deoparte celelalte sporturi dragi – baschetul, voleiul, ciclismul etc. – dar am alergat de două ori înainte de maraton, aproximativ 30 de kilometri. La finalul fiecărei astfel de alergări mă întrebam cum oare aș mai putea face o sută de metri! Nu un kilometru, nu încă 12!!

Dar cu sfaturi de la oameni care făcuseră deja maraton, cu încurajări minunate de la oameni dragi, cu atmosfera superbă creată de organizatori și voluntari, am reușit să termin cursa de patruzecișidoi de kilometri, la fel ca soldatul grec Phidippides, în urmă cu 2508 ani. Atât doar că eu nu am anunțat la Atena vestea victoriei grecilor asupra perșilor, ci mi-am anunțat mie însumi o victorie personală superbă.

Și pentru că cea / cel care citește aceste rânduri poate nu a făcut încă un maraton sau nici măcar nu a alergat vreodată mai mult decât ca să prindă autobuzul, vreau să las scris aici ce am aflat eu cu ocazia primului maraton:

• Totul e posibil. Acu vreo 2 ani și ceva am început cu alergări de 4 kilometri (care mi se păreau foarte grele 🙂 ). Acum am alergat maratonul. Cam cu aceeași viteză cu care atunci alergam 10 ture de pistă în Parcul Babeș.
• Învață să ai răbdare, nu forța pace-ul, mergi mai încet decât simți că ai putea, pentru că e o cursă de anduranță.
• Nu te opri! Inclusiv la punctele de hidratare am luat paharele cu apă sau izotonic din mers, fără să întrerup alergarea. În acest fel mi-am păstrat ritmul și mi-am ținut mușchii în funcțiune.

Desigur că nu există o regulă sau o „rețetă”. Depinde de fiecare om cum abordează antrenamentele, cursele, în funcție de constituție, experiență și personalitate. Dar asta a funcționat la mine.

Și sper că ce am scris aici va ajuta – poate chiar motiva – și pe altcineva să-și depășească limitele, la fel cum alții m-au ajutat/motivat pe mine. ^_^